Rutina
Munca,casa,somn,munca,casa,somn,munca,casa,somn…never ending!o rutina cu care multi romani si nu numai sunt familiari!ii vezi pe oriunde:in autobuz,pe strada,la magazin,la posta etc. ! sunt romanii care de abia isi tarasc viata printr-un sistem menit sa ii sclaveasca sa ii oboseasca!nu mai vezi speranta,fericire,zambete(poate doar false)…intalnim tot mai des probleme,dileme care te macina pana cedezi…esti pierdut pentru societate si mai rau pentru cei dragi!hai romane , se poate…hai ca mai rezisti inca o zi in alb si negru!
Franturi…
…de istorie :uitate mai mult sau mai putin intentionat!Cladirea ce adaposteste Mozaicul Roman descoperit in zona peninsulara a Constantei!O cladire sumbra…nu atat prin ipostaza redata aici : pur si simplu te lasa “rece”…nu atrage cu nimic “turistul” (derapanata , cu o tamplarie a la senzatii 1964…doar ca un pic mai rau decat atunci)”Oare dc nu avem turisti?” ar spune domn’ prim-ministru!Oare de ce toleram prostia ?
Revenire in forta…sau nu ?!
Am ramas acelasi pasionat de alb si negru…acelasi trist si poate prea pesimist(dupa parerile unora) om in acest peisaj cotidian!DE CE atat culoare,bani,fitze,ura…cand totul in jurul nostru se prabuseste,cand totul se reduce la lucruri simple de fapt,cand tot ce este “material” nu inseamna nici 1%…DE CE?
Revenire !
Dupa o relativ lunga perioada de absenta pe acest blog voi reveni cu noi fotografii cat de curand posibil !
2006…2007
2006…un an bun,cu vin bun !Am descoperit multe lucruri marunte , prea marunte comparativ cu pasiunea pentru fotografie!De abia am inceput , de abia astept sa continui, sa vad ce imi rezerva “Provocarile Obiectivului”!Asa ca pentru anul nou toate cele bune pentru toti cei pe care ii cunosc si nu numai si sa ne vedem cu bine in U.E., in…2007!
LA MULTI ANI!
Story Of A Feeling
I’m always amazed how everyone has eyes, ears, a nose, a mouth, and yet we are all unique.Portraits are facial landscapes and sometimes just a few leaves tell more of the story than the wholetree.Sometimes I am an observer, and sometimes I am part of the picture, in as much as the subject islooking at, or at least aware of, me. But in any case I am part of the story, be it obvious or not. When Imeet someone I try to get as close to them as I can. I want to feel what they feel, and see what theysee. My portraits, my pictures, are my diary, and I remember where and when I made each one.By Robert Semeniuk
